Uncategorized

“Cofetăria cu miracole” de Christian Escriba, Silvia Tarrago

După ce am terminat această carte, am stat puțin pe gânduri. Mă tot întrebam oare despre ce a fost? Despre viața personajului principal, Alba, despre trăirile și sentimentele ei? Despre cofetăria Escriba, un loc magic unde ingrediente simple iau forma cea mai desăvârșită pentru a-i atrage și prinde în vraja dulciurilor pe toți cei care îi calcă pragul? Despre dulciuri? Despe fericirea ratată și despre stabilirea priorităților în viață? Nu am reușit să-mi dau seama despre ce am citit, pentru că în carte citim despre toate și despre niciuna. Toate sunt amestecate ca o salată, dar nicio temă nu e tratată până la capăt, niciun subiect nu e dezvăluit cititorului pe deplin. Rămâi cu mai multe goluri după lectură și cu o părere de rău că nu ai intrat așa cum ar fi trebuit în viața personajelor. Pentru că autorul ne ține, parcă intenționat, la distanță.

Cu ce seamănă acest roman? Și asta m-am mai intrebat de-a lungul lecturii, pentru că avea așa un aer cunoscut, dar pe care nu reușeam să îl elucidez. Dar până la urmă am descoperit. Seamănă cu o telenovelă. Și nu neapărat una bună. Viața Albei este țesută în jurul unei magii a dulciurilor, care îi poartă pașii iar și iar spre bucătărie, unde reușește să creeze cele mai râvnite delicii dulci. Deși trăiește intr-o perioadă în care femeile nici nu râvnesc spre o carieră, fiind convinse că menirea lor este să se căsătorească și să crească copii, Alba vrea să fie independentă, să creeze, văzând bucătăria, cofetăria, ca pe o artă. Alege să muncească, dar se si căsătorește, îmbinându-le pe ambele cum nu se poate mai bine.

Doar că pasiunea clocotitoare dinăuntrul ei nu se poate manifesta decât în bucătărie. În relația călduță cu soțul ei Alba simte mereu un gol, o lipsă. Nu are iubirea aceea adevărată, care te împresoară și te strânge în ghearele ei ca să te devoreze și să te facă să renaști din nou și din nou. Tânjește după alt bărbat, care îi poate oferi tot acest amalgam de simțuri. Dar nu se poate… Sau da?

Deși m-aș fi așteptat ca povestea cofetăriei Escriba să fie mai amplu detaliată, pare că peste acest aspect autorul a ales să treacă în grabă, menționând doar mici detalii, în special despre familia care o conduce. Frânturi de rețete de prajituri sunt presărate pe alocuri, dar mie mi s-a parut că au fost puse acolo doar pentru a îi aduce aminte cititorului că e o carte despre o cofetărie și despre pasiunea pentru dulciuri.

Ce a mai salvat puțin cartea în ansamblul ei a fost stilul de scriere. Mi-a plăcut, a avut ceva din stilul autorilor sud-americani care pe mine m-au cucerit.

  • Cartea a apărut la editura Humanitas și are 280 de pagini.
  • Eu i-am acordat 3 steluțe pe Goodreads, dar parcă merita două.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *