Uncategorized

Diavolul este politic corect de Savatie Baștovoi

În romanul „Doavolul de politic corect” Savatie Baștovoi împărtășește cititorului viziunea sa asupra vieții și a lumii care îl înconjoară.
Personajul principal, Iacob Kohner, trăiește într-o lume apocaliptică redusă la tăcere, controlată în totalitate de cei care dețin puterea. Acest control merge până într-acolo încât oamenilor le este stabilită cu exactitate data morții, mai exact ziua în care împlinesc 65 de ani, „considerată a fi vârsta limită până la care o persoană poate fi recunoascută aptă pentru viața socială”.

Acest principiu al unei lumi distopice în care Dumnezeu este dat uitării este în contradicție cu principiile biblice conform cărora Dumnezeu este cel care decide când și cum moare o persoană, fiind o blasfemie ca omul să ia această putere în mâinile sale.
Acțiunea romanului se desfășoară urmărind trei planuri narative. Primul este cel în care îl descoperim pe Iacob Kohner. Această perspectivă este una care încearcă trezirea celor care sunt blocați într-o amorțire a sentimentelor, oferind salvarea prin credință. Cei care cred nu numai că au parte de viața veșnică oferită de creștinism, ci își crează propria comunitate închisă care sfidează legile impuse de autorități. Bătrânii rămân alături de cei dragi, alegând să moară în mod creștinesc, se adună în casa preotului pentru rugăciune, împart iubire. În interiorul acestei comunități își găsește mântuirea sufletească și Iacob, care se convertește absolut la ortodoxism și decide să își sacrifice viața proprie pentru salvarea altora.

O altă perspectivă este cea conform căreia acțiunea se petrece în azilul de bătrâni Euthanasius, denumit sugestiv după vestita insulă a lui Euthanasius a lui Mircea Eliade, centru al lumii care înfățișează Paradisul, interzis privirilor străine, căci din afară nsula nu este decât un grup de stânci sterpe prin care trece numai cel chemat. La fel și în cazul azilului, din exterior poate fi văzut doar ca o clădire sobră după zidurile căreia cei din exterior, trecuți de vârsta de șaizeci și cinci de ani, se retrag pentru a-și petrece ultimele zile, iar mai apoi să moară. Ceea ce stă ascuns privirii necunoscătoare este faptul că acest loc, destinat inițial morții, se transformă în roman într-un loc al salvării spirituale, al mântuirii, o poartă către Paradis.

Un alt izvor al originii numelui acestui azil poate fi cuvântul „a eutanasia”, care determină metoda de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase. Exact acest lucru se petrece în azilul Euthanasius, unde ajunge să își petreacă ultimele zile Rosa Kohner, mama lui Iacob. Descoperindu-l pe Dumnezeu, convertindu-se la creștinism și având în suflet încolțită sămânța vieții veșnice care o așteaptă, aceasta îi lasă drept moștenire fiului său o Biblie, punând astfel prima cărămidă la zidul ce va însemna mântuirea și salvarea fiului său.

Cel de-al treilea plan este și cel mai încărcat de simboluri creștine. Acesta scoate la iveală o Ocultă Mondială, o organizație care folosește omenirea după bunul plac, omorând fără scrupule și scăpând pe ascuns de miile de cadavre, dând legi lipsite de umanitate și urmărind doar interese economice.
Cei care fac parte din această organizație, atunci când îmbătrânesc nu se supun legii pe care ei înșiși au elaborat-o, ci se retrag pe o insulă unde au parte de toate plăcerile trupului și se dedau perversiunilor de tot felul.
Pe această insulă se abate, ca din senin, justiția divină. Toți acești bătrâni viciați mor subit, iar corpurile lor încărcate de păcat emană mirosuri pestilențiale, de nesuportat, ducând cu gândul la putreziciunea sufletului care se transferă miraculor trupului.

Un dialog revelator pentru titlul cărții, dar și asupra perspectivei ortodoxe din care este scrisă cartea are loc pe insula menționată mai sus, într-o sală de fitness, un loc antrenării trupului în detrimentul sufletului, ales în mod deliberat de către autor. Aici unul dintre bătrâni îi explică preotului cu care obișnuiește să stea la taifasuri cum diavolul a reușit să pună stăpânire pe lume cu acordul oamenilor, folosind chiar argumente biblice.
Profitând de ideea conform căreia lumea are un sfârșit, acest nou Guvern Mondial i-a făcut pe oameni să Biblia se împlinește cu ei, făcându-i pe aceștia să fie „mai preocupați de sfârșitul lumii decât de propriul lor sfârșit”. Au reușit, astfel, să reducă dramatic numărul populației fără ca nimeni să aibă ceva de obiectat, sau să observe măcar.

Această Ocultă Mondială își bazează reușita pe greșelile clericilor, care i-au concins pe oameni că „totul e o fatalitate, că orice rezistență este zadarnică și totul se întâmplă cu voia lui Dumnezeu”.
Legalizarea căsătoriilor homosexuale și a avorturilor, eutanasierea persoanelor de șaizeci și cinci de ani, toate acesrea nu sunt, conform spuselor bătrânului, decât un joc al diavolului pe care Biserica l-a acceptat și din care nu mai există cale de scăpare. „Diavolul, Preasfințite, a înțeles Sciptura și a folosit-o împotriva voastră” , concluzionează bătrânul și dă, totodată, sens titlului cărții.

Scrise într-un limbaj accesibil, scurte și cu un mesaj direct, cărțile lui Savatie Baștovoi încearcă să ajungă la publicul tânăr și să îl întoarcă spre credință, într-o luptă a autorului de a zădărnici avântul și planurile diavolului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *