„Băiatul cu pijamale în dungi” și „Ruinele timpului” de John Boyne

Scriitor irlandez contemporan, John Boyne s-a născut la Dublin pe 30 aprilie 1971. Deși are mai multe cărți publicate, a devenit cunoscut la nivel global după ce a scris Băiatul cu pijamale în dungi, roman apărut în 2006. În 2008 a urmat ecranizarea filmului cu același nume, care s-a bucurat de o faimă dacă nu la fel, poate și mai răsunătoare.

Băiatul cu pijamale în dungi, un roman despre prietenie și durere

Romanul ne introduce în Berlinul celui de-al Doilea Război Mondial, unde urmărim povestea unei familii germane privilegiate, o familie cu un tată comandant al trupelor naziste. Încă de la începutul cărții aflăm că acesta a fost promovat și trimis să supravegheze lagărul de la Auscwitz și să pună în aplicare planul macabru al conducătorului.

Povestea este relatată din perspectiva mezinului, un băiat de nouă ani pe nume Bruno, care regretă sincer că trebuie să își părăsească locuința, prietenii, chiar și școala. Diferența dintre casa somptuoasă în care a crescut, înconjurat de menajere și copii de vârsta lui, și mediul riguros și rece din casa de lângă lagărul de concentare este una colosală și îl apasă pe băiat. Singurătatea și lipsa unei activități adecvate copilăriei îl trimit pe Bruno să exploreze zona, în căutarea unui amic.

Așa îl găsește, în spatele unui gard ghimpat, pe Schmuel, un băiețel cu pijamale în dungi, trist și slab, cu ochii mari și căutători. Cei doi copii leagă o prietenie sinceră, dar acest lucru nu poate duce la nimic bun în astfel de vremuri tulburi.

Auscwitz, un loc al groazei descris în cuvinte deloc verosimile

În spatele poveștii emoționante dintre cei doi copii se zărește, ca printre ochiurile de sârmă ale unui gard, atmosfera macabră din lagăr. Soldații duri, dezumanizați, neiertători, care îi tratează cu o cruzime fără margini pe evrei. O lume divizată de ură, o umbră ca o pâclă deasă, așezată pe sufletele oamenilor, descrisă de autor în tușe mult prea fine.

Se înțelege, firește, că perspectiva se vrea a fi cea a unui copil inocent care nu are idee de acțiunile adulților, corupți și mutilați sufletește. Dar parcă Bruno reușește, la cei nouă ani ai săi, să păstreze o inocență nu e întotdeauna credibilă.

Emoționană și tulburătoare, ca majoritatea romanelor care au abordat această temă, din punctul meu de vedere cartea nu oferă altceva decât o poveste. Dureroasă, capabilă să stoarcă lacrimi, moralizatoare pe alocuri, dar o simplă poveste.

Ruinele timpului, datoria unui autor sau strategie de marketing

Ruinele timpului este continuarea bestsellerului Băiatul cu pijamale în dungi și aici lucrurile se complică puțin. Această carte m-a făcut să mă întreb care au fost motivele pentru care autorul a decis să o scrie, mai ales că a făcut acest lucru destul de târziu.

Să se fi simțit oare dator față de personajul Gretel, sora lui Bruno? Poate a considerat că a nedreptățit-o pe aceasta prezentând-o în primul roman într-o lumină nefavorabilă și a vrut să îi facă oarecum dreptate. Fiind doar o adolescentă pe vremea când familia lor locuia la Auschwitz, Gretel nu a realizat amploarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. Deși ar fi putut să se intereseze de ororile care aveau loc în spatele gardului de sârmă, ea se juca cu păpușile și încerca din răsputeri să îi intre în grații unui tânăr locotenet. Cu toate acestea, mă îndoiesc că cineva a judecat-o după ce a citit primul volum, era doar un copil care a fost crescut cu o anumită ideologie, crezând, bineînțeles, că aceasta e cea corectă.

Un alt motiv pe care poate l-a avut autorul pentru a scrie cartea ar putea fi un bun plan de marketing. Cum primul volum a fost atât de citit, de căutat, iar filmul a avut clar un succes real, cu siguranță s-a gândit că și încasările acestui cel de-al doilea volum vor fi substanțiale.

Ruinele trecutului, o carte neverosimilă din scoarță în scoarță

Viața lui Gretel este atât de neverosimilă încât cu greu am putut să termin cartea. Evenimentele prezentate sunt menite să îndulcească o perioadă care nu a avut nimic frumos de oferit și eu m-am cam săturat de autori care exploatează fără rușine un episod atât de dureros din istoria omenirii pentru profit financiar.

Gretel, adolescenta care se bucura de fiecare dată când armata germană avansa, care a strâns cu entuziasm mâna lui Hitler și care se îndrăgostise până peste cap de un ofițer nazist, Gretel cea care știa prea bine ce se petrece dincolo de gardul ghimpat, are acum parte de o reabilitare deloc credibilă, îi sunt iertate păcatele făcute și nefăcute, soarta îi surâde și ea pare că nu vrea să apuce mâna care i se întinde dintr-o dorință de a se martiriza.

Fuge împreună cu mama ei imediat după încheierea războiului și ajunge să cutreiere lumea în lung și în lat în căutarea unui sine pierdut, în căutarea umanității pe care poate că nu a avut-o niciodată. Se stabilește în Anglia și se căsătorește, duce o viață aparent liniștită, dar este mereu bântuită de vinovăția pe care o poartă pe umeri ca pe o mantie cu o mărime mult prea mare pentru firea sa firavă.

Viața îi este dată peste cap la o vârstă destul de înaintată, mai exact are 91 de ani atunci când sub apartamentul său dintr-o clădire de lux se mută o familie tânără care afișează o aparentă armonie. ÎÎn spatele zâmbetelor și amabilității, se ascunde o poveste tragică, din punctul meu de vedere, trasă de păr. Gretel își însușește rolul de salvatoare, după care a tânjit, se pare, întreaga viață, și încearcă să ajute persoanele care par a fi în pericol. Finalul cărții este, în mod clar, demn de un film prost.

Am simțit, pe tot parcursul cărții, că autorul a vrut cu tot dinadinsul să bifeze toate simtomele unui comportament posttraumatic, după o căutare rapidă pe wikipedia. Nu a reușit să mă convingă deloc, ba chiar adolescenta Gretel părea imposibil să se fi dezvoltat în bătrânica de acum, nimic din parcursul acțiunii nu anticipa o astfel de transformare a sa.

Cu siguranță se vor găsi persoane care se vor bucura de lectura acestor cărți, care vor vibra la unison cu personajele lor, care se vor emoționa chiar aflându-le soarta. Dacă sunteți pasionați de perioada celui de-al doilea Război Mondial și vă plac poveștile care au loc atunci, povestea acestei familii v-ar putea interesa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *