• Editura: Litera
• Ediție: broșată
• Număr de pagini: 479
• Număr de steluțe acordate pe Goodreads: 5

Roman al obsesiei și dezrădăcinării, "drumu-i lung, căldura mare" de Radu Aldulescu prezintă destinul trist, implacabil, care îi ajunge din urmă pe cei doi protagoniști și care nu le dă șansa să își creioneze singuri viața la care cutează să viseze în secret.

Scriitura, puternică și autentică, conferă o veridicitate aproape dureroasă atât personajelor, cât și vieților acestora.

Două planuri narative, două vieți, două destine ce ajung să se intersecteze

Romanul este alcătuit din înșiruirea paralelă a momentelor dinv iețile celor doi protagoniști, Daniel și Florența, care își relatează trecutul de dinainte de a se întâlni.

Florența este o fată dintr-o familie de muncitori care și-au croit un drum către o viață searbădă, încărcată de griji inutile și de dureri care ar putea fi evitate. Cu o mamă ultrareligioasă, hiperprotectivă, hotărâtă să taie aripile propriului copil și un tată care se stinge mult prea timpuriu, lăsând în urma sa un model masculin nesănătos și o impotență care îi va umbri fetei viitoarele relații, Florența se luptă într-o junglă urbană care dorește cu tot dinadinsul să o scuipe ca pe o măsea stricată. Cu toate acestea, ea se luptă pentru autonomie, pentru independentă și pentru o viață mai bună decât a strămoșilor ei, fugiți din Moldova înghesuiți în așa zisele trenuri ale foamei.

Relația sa cu bărbații este una disfuncțională, Florența bâjbâie într-un întuneric păstos, care o determină să accepte ce i se oferă, firimituri de afecțiune și umilințe apăsătoare. Primul său iubit, Iulian, pe care îl întâlnește într-o stație de autobuz și care o plimbă fără destinație prin oraș, servindu-i mici cu muștar, decide să o părăsească în grabă lui de a se căsători, atunci când ea îi spune că ar vrea să își termine studiile înainte. Din acel moment, Florența, asemenea unei Penelope caricaturizate, își așteaptă eroul cu dinți stricați și căruia îi miros picioarele țesând strat după strat de grăsime, ajungând greoaie și respingătoare, dar educată, dar școlită.

Iulian revine în viața ei pentru a îi întări credința că destinul se joacă cu bunăstarea ei, o face să spere la o viață așa cum au avut mama și bunica, o impresie a împlinirii ca femeie, cu bărbat și copii, cu un scop pe lume și cu un rost al ei. Numai că, în adâncul sufletului său, fata știe că nu asta își dorește și fuge din calea unei sorți liniare. Ea speră la mai mult, dorește să atingă culmi pe care nimeni nu le-a atins în lunga istorie a genealogiei sale. Se luptă, dar lupta sa pare zadarnică, înăbușitoare.

Daniel este fiul unui fost securist care acum, după revoluție, se căiește și dorește să își răscumpere păcatele. Dar balanța se înclină în detrimentul familiei sale, lăsându-și băiatul în bătaia vântului capitalist, pe drumuri și fără un leu. "Te omor, tată, în morții mă-tii" devine un refren în mintea bărbatului care nu reușește să își ierte niciodată părintele și care își construiește viața pe cărămizile mâncate de ură, durere, frustrare pe care părintele său i le-a sădit la rădăcină.

Si relația sa cu sexul opus are de suferit, nu reușește să păstreze lângă el nicio femeie, deși încearcă zadarnic, de două ori, să își întemeieze o familie. De fiecare dată, însă, fuge de sub povara unei nepotriviri dureroase, scapă din hățurile aruncate asupra sa de femei mediocre, fără perspectivă, materialiste. Ajunge singur, bătrân și neînțeles de nimeni, nici măcar de sine însuși, cerșind iubirea unei fete mai tinere cu 25 de ani, o curvă virgină care se roagă pentru ispășirea păcatelor uitate și ascunse în amintiri ale unor fapte care nu s-au întâmplat.

Roman al eșecului

Ambele personaje principale ale romanului trăiesc un eșec tăios, întruchipând eșecul întregii populații a României, dezrădăcinate după un regim care a mutat piesele greșit pe tabla de șah. Astfel, nebunii au ajuns la putere, caii au uitat să își are ogoarele și regele a fost exilat fără putere. Pionii nu mai știu încotro să își îndrepte privirile, raționamentele, ideile. Nimic nu mai e la locul lui, așa că nici Daniel și nici Florența nu ar putea să își găsească drumul, rostul, menirea. Daniel se plimbă pe drumuri colbuite, între o slujbă sau alta, între o spuzeală de cultură și alta, iar Florența nu se poate opri din a face facultate după facultate, de a se ascunde de lume în cărți și reviste, pentru a nu fi nevoită să își înfrunte nimicnicia.

Întâlnirea dintre cei doi ar putea aduce o fărâmă de speranță dacă autorul nu ne-ar fi arătat deja cum se creionează destine în România postcomunistă, unde cutremurul cultural a zdruncinat din rădăcini întreaga realitate, căci oamenii slab pregătiți au luat locul prin intermediul tupeului și nesimțirii dureroase adevăratelor valori. Așa că, nici pentru personajele noastre nu poate exista speranța unei vieți fericite.

Roman autentic, sfâșietor

Citind acest roman, am plonjat cu capul înainte în străzile propriei mele vieți, am analizat personaje mult prea asemănătoare cu cele ale vieții cotidiene din jurul meu, am simțit încă o dată frustrarea pe care o am de fiecare dată când pășesc pe străzile pline, dar golite de sens și suflet. E un roman al dezamăgirii, un roman al poporului nostru amețit de o părere a schimbării, care a dat vrabia din mână pe cioara de pe gard.