• Editura: Rao
• Traducător: Roxana Cristina Gheorghe
• Număr de pagini: 433
• Număr de steluțe acordate pe Goodreads: 3

"O lume fără bărbați" este o carte cu o premisă originală, care prezintă povestea unei lumi în care un virus reușește să ucidă nemilos și rapid peste 90% din populația masculină. Rămân femeile, sfâșiate în urma unei pierderi mult prea dureroase, cărora le atârnă pe umeri responsabilitatea de a reclădi, de a reface, de a vindeca.

Un răspuns la valul de feminism aproape violent

Asta este, din punctul meu de vedere, această carte. În timp ce multe dintre femeile lumii strigă în stânga și în dreapta ce bine le-ar fi lor fără bărbați, ce dreaptă și frumoasă ar fi o lume din care aceștia ar dispărea pur și simplu, Christina Sweeney-Baird ne arată cum ar fi, de fapt, o astfel de realitate. Bărbații nu sunt reprezentați numai de cei care păcălesc, abandonează, lovesc sau abuzează femeile de secole. Tot bărbați ne sunt și tații care ne-au crescut cu dragoste, soții care ne poartă de grijă și ne apără, fiii care ne zâmbesc în fiecare dimineață, frații care ne sprijină dezinteresat. O lume fără ei ar fi aproape imposibil de suportat, durerea ar fi mult prea apăsătoare.

Personaje feminine bine conturate

Așa cum era de așteptat într-o astfel de carte, personajele principale sunt femei. Ele au roluri decisive în rezistența lumii în fața bolii, dar și în alinarea și refacerea ei. Amanda este o doctoriță care descoperă că ceva e în neregulă și cere ajutor, dar nu este ascultată, fiind tratată drept încă o femeie isterică și care dorește atenție. Catherine este antropolog și profesor universitar și se hotărăște să consemneze totul într-o carte, pentru ca nimeni sa nu ajungă vreodată să uite dezastrul de nivel mondial care s-a petrecut. Lisa este virusolog canadian și ei îi revine marea reușită de a descoperi vaccinul salvator.

Vietile lor, date peste cap, ajung să se intersecteze. Apar și personaje episodice care întăresc această imagine dezolantă și care te fac să consideri că trăiești și tu în lumea creată de autoare.

Aflăm povești ale femeilor din întreaga lume, din Scoția, America, Canada, până în Asia. Femei care luptă, care, cu inima îndoliată, sau fericite că agresorul lor a pierit și ele nu vor mai fi nevoite să îndure durere și umilință, se unesc și construiesc o lume care să le rămână moștenire puținilor copii care vor veni.

Sunt abordate teme importante, cum ar fi maternitatea, doliul, anxietatea, teama, singurătatea, dar niciuna nu este aprofundată. Pare că nu sunt duse ideile până la capăt. Că întreg subiectul este un puzzle căruia îi lipsesc piese. Iar fără acele piese se poate distinge imaginea de ansamblu, dar nu și subtilitățile care ar face deliciul lecturii.

O readucere în prim-plan a pandemiei de Covid19

Ideea de la care a pornit autoarea pentru a scrie acest roman este originală. Într-adevăr, o lume fără bărbați este un concept despre care am mai auzit vorbindu-se, dar pe care nimeni nu a mai așternut-o pe hârtie. Cel puțin nu din câte știu eu. Cu toate acestea, avem atât de multe asemănări între ceea ce s-a întâmplat în pandemia prin care am trecut și această poveste, încât nu poți să nu fii puțin dezamăgit. Nu mi-a plăcut această similaritate, m-a făcut să îmi amintesc angoase, frici, m-a reîntors în perioada aceea tristă și sumbră.

Cu toate acestea, recomand cartea! Asta dacă aveți suficientă răbdare să aflați despre viruși, cromozomi și alte aspecte ale geneticii sau să vedeți cum o lume se năruie și așteaptă să fie reclădită de cele care erau considerate până nu de mult "sexul slab". Cu un puternic impact și subtil feministă, cartea ne spune clar că fără bărbați în totalitate, lumea nu ar putea exista, dar și că femeile sunt mult mai puternice decât au crezut chiar ele până deunăzi.