• Editura: Pandora M
• Format: Broșată
• Număr pagini: 204
• Traducător: Nadine Vlădescu
• Raiting pe Goodreads: 5 🍁

Pe tot parcursul lecturii acestui roman am simțit că o piatră grea stă așezată pe sufletul meu și mă sufocă, nu mă lasă să respir normal. Că mă doare. Atât scriitura, cât și subiectul mi-au dat această senzație și abia așteptam să ajung la finalul cărții. Dar înaintăm greoi, căci totul în această carte apasă, sufocă, doare.

"Cântec lin", romanul cu un început abrupt și șocant

Romanul se deschide brusc, cu o propoziție care te izbește și te intrigă deopotrivă. "Bebelușul a murit", ne anunță vocea naratoarei. Iar câteva rânduri mai târziu aflăm și că sora băiețelului va urma să moară. Doi copii. O familie aparent normală. O bonă aparent minunată. Un destin crunt, prea multă durere de îndurat, o viață trăită în umbră, un strigăt mut, tardiv.

În societatea modernă a unei Franțe aproape dezumanizată, unde aparențele sunt atât de importante și accentul cade, bineînțeles, pe propria persoană, o familie tânără care hotărăște să angajeze o bonă pentru ca mama să se întoarcă la muncă nu face deloc notă discordantă.

Myriam este descrisă drept o mamă care simte maternitatea ca pe o apăsare, un lucru care îi îngrădește libertatea, îi limitează acțiunile și o face să renunțe la adevăratul sine. Maternitatea dă naștere unui sentiment de neputință, îi trezește în suflet o frustrare care, odată instalată, o face să se simtă străină, blocată undeva între cele două condiții: cea de mamă și cea de femeie liberă, fără responsabilități. Și atunci, încearcă să le separe. Și crede că a reușit.

Louise, o bonă model

Louise are partea ei de lumină în această carte obscură. Este o femeie care a rămas singură în urma decesului soțului și a plecării de acasă a fiicei sale. O mamă care a eșuat în rolul de mamă și dă tot ce poate pentru a recompensa acest eșec, având grijă de copiii altora. Pentru că Louise e bonă. Ceea ce șochează este faptul că ea nu e angajată ca bonă, ci se identifică cu această condiție, ea este bonă până în adâncurile tenebroase ale sufletului său.

Louise e singură, tristă și cu o sete enormă de afecțiune. Așa că decide că le va fi indispensabilă celor din familia pentru care lucrează. Li se insinuează până pe sub piele, se strecoară în sufletele și mai ales în mințile lor naive, îi face să nu se mai poată lipsi de ea. In timp ce o altă bonă ar avea grijă de copii și atât, Louise ia în stăpânire toată casa, devine ea gazdă, stăpână. Curăță, gătește, dictează ieșirile. Și este lăsată, căci li se iau responsabilități de pe umeri, iar adulții au atâta nevoie de acest lucru uneori.

Un strigăt, o tragedie, o lecție fără morală

Ce ar putea face o mamă, o familie, în fața unei persoane binevoitoare, aparent perfectă, iubitoare, grijulie, atât de eficientă și de punctuală? Cine ar putea să întrevadă, printre săruturi și mângâieri, printre cine delicioase și flori așezate cu grijă în vază, o persoană cu probleme psihice care nu numai că vrea, dar trebuie sa fie ajutată? Această carte este o mărturie care nu își găsește ecou. Este o durere strigată în zare, pentru că vântul sa ducă departe suferința evocată. Dar nu e așteptat niciun răspuns.

Pentru mine, aceasta este a doua carte a autoarei și nu pot spune că mi-a plăcut. Pot spune, totuși, că o fost o carte bună, care mi-a dat mult de gândit. Că e o carte cu ecou. Așa sunt unele cărți, sădesc semințe în sufletul nostru și așteaptă să crească și să culegi fructul mai târziu. Când vei avea, cu adevărat, nevoie de el. E un fruct tăcut, dar atât de folositor.