„Cartea blestemelor” de Andrei Ruse
  • Editura: Hyperliteratura
  • Format: Cartonată
  • Număr de pagini: 378

Am fost întrebată, adesea, pe parcursul vieții mele de cititor, de ce citesc. Și am raspuns de fiecare dată la fel. Citesc pentru că îmi plac poveștile. Iar această carte este, în sine, răspunsul la întrebarea menționată mai sus. Dacă, odată la câțiva ani, odată la câteva zeci de cărți citite, se întâmplă să găsesc o astfel de poveste, atunci merită așteptarea și căutarea.

În 1985 se năștea la București Andrei Ruse, autor, editor de carte și promoter cultural. Deși debutul său literar a fost un volum de poezie ( "Black job", 2007), s-a dedicat mai apoi prozei, scriind romane și povestiri scurte care nu au cum să nu cucerească publicul iubitor de carte bună.

"Cartea blestemelor" , un prim volum al unei trilogii

"Cartea blestemelor" este primul volum din Trilogia "Ultimul împărat nemuritor", iar titlul acesteia face trimitere către credințele ancestrale ale spațiului românesc, unde blestemele, invocarea nenorocirilor asupra unuei entități, erau des întâlnite și luate drept literă de lege. Aceste vechi tradiții și mituri, intens și atent studiate de către autor, constituie un fundal autentic, peste care se suprapun întâmplări nemaiauzite, fantastice.

"Cartea blestemelor" , reînvierea literaturii fantastice românești

Cartea se încadrează minunat în genul literaturii fantastice, care la noi a fost oarecum evitat de către scriitori. Fiind o reinterpretare a basmului românesc "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte" , temele și motivele principale sunt aceleași ca cele întâlnite în povestea fiului de împărat care refuză să iasă din pântecele mamei sale înainte ca tatăl său să îi promită că îi va da, la timpul potrivit, chiar tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte despre care aflăm în titlu.

Astfel, pagină după pagină, ni se relevă un spațiu ancestral, străvechi, încărcat de magie, un ținut diferit de lumea noastră, căci acea lume a fost împărțită de primul împărat verde în trei, construind un zid care să țină departe lighioanele blestemate, zmei și ghionoaie, care ar fi purtat un război nesfârșit cu oamenii dacă iscusința acestui conducător nu ar fi găsit o soluție aducătoare de pace. Într-o astfel de lume se naște Aleodor, fiu de împărat cu sânge din două tărâmuri diferite, menit să schimbe viața și cursul întregii omeniri.

Ca și pruncul ce se născuse înaintea sa, fratele său, Aleodor se naște adormit, parcă având simțurile amuțite, nedorind să trăiască în această lume. Împăratul și sfetnicii săi sunt dispuși să facă orice pentru a-l salva pe prinț și odată cu el, viitorul întregii împărății. Așa că atunci când la palat ajunge un moșneag care le promite că îl va scăpa de blestem, împăratul acceptă condițiile acestuia și îi promite fiului său ceea ce nu crede și nici nu vrea să se îndeplinească vreodată: tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

"Cartea blestemelor", un basm rescris mai bine decât originalul

De la momentul promisiunii făcute de Împăratul Verde se deschide acțiunea cărții, un drum anevoios pe care îl are de parcurs Aleodor, un drum al inițierii. Alături de prinț stau marii dregători de la curtea împăratului, fiecare dintre ei contribuind la educația sa cu toate cunoștințele și deprinderile pe care le-au acumulat de-a lungul vieții.

Aici începe, din punctul meu de vedere, magia cărții. Folosind educația prințului drept pretext, autorul realizează un amplu studiu de mitologie românească străveche, ce înglobează tradiția și credințele strămoșilor noștri. Blesteme, tărâmuri magice, lighioane, descântecele cu cadența lor ca de mantre, menite să transporte sufletul la granițele dintre lumi, zâne protectoare, dar și întregi crezuri și filosofii de viață se împletesc toate într-o funie puternică ce ne poartă pe cărările prăfuite ale unor timpuri apuse, când orice era posibil.

"Tot ce e carne e plăsmuire, căci viața e doar un gând în marele mister al lumii, o lungă nălucire. Numai ce-i spirit e-adevărat, dar ele se supun rânduielilor lumilor în care poposesc. Și sunt o sumedenie de lumi făcute și mereu în schimbare. Căci ele toate, oricât de mari, oricât de mărunte deopotrivă, ar încăpea într-o palmă. Într-un pumn, zice-se, ține Stăpânul Lumii toate pământurile și tot ce viețuiește odată cu ele."

Personajele cărții, tipologii umane bine definite, construite atent

Fiecare personaj din acest roman are rostul său, este construit după un plan și urmând o tipologie, astfel că niciunul nu pare nepotrivit și nici nu apare în momentul neprielnic. Cu toate acestea, așa cum era de așteptat, se remarcă Aleodor, împăratul menit să schimbe lumea, care aleargă urmărind o himeră și vânat de un blestem. Curajos, puternic, înțelept, dar necopt, dar naiv. Suflet curat și dornic de aventură, blestemat și binecuvântat deopotrivă. E imposibil să nu te vrăjească acest crai și sufletul lui mare. Și, în același timp, e inevitabilă tristețea care te cuprinde știind care îi este soarta.

"Cartea blestemelor" , o poveste originală

Roman autentic cu o scriitură mai mult decât originală, "Cartea blestemelor" este un roman pe care literatura română autohtonă îl aștepta și de care avea nevoie. Vocabularul adecvat, arhaismele bine alese, grăitoare, descrierile atât de exacte, gândurile și filosofiile de viață ale personajelor, te transpun în poveste, te trimit într-o călătorie care nu ai vrea să se sfârșească.

Am mai citit, de același autor, "Zaraza" și am rămas și atunci la fel de plăcut impresionată. Este de apreciat seriozitatea cu care autorul tratează fiecare temă, lipsa superficialității și documentarea temeinică. Recomand această carte și abia aștept următoarele volume. Singura dezamăgire a fost faptul că ediția are destul de multe greșeli de scriere și gramaticale. Sper ca viitoarele cărți să fie mai atent îngrijite.

  • Eu i-am oferit 5 steluțe pe Goodreads, dar cartea ar fi meritat 7, dacă ar fi fost posibil. Va fi, cu siguranță, cartea anului pentru mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *