“Vanessa mea cea întunecată” este o carte a sufletului. Dar nu a sufletului care tinde spre stele, în încercarea lui de a deveni cât mai ușor, cât mai aproape de divin. Ci a unui suflet împovărat, plin de un nămol argilos care se scurge pe pământul uscat și își face loc prin crăpăturile acestuia până în adâncurile sale cele mai întunecate. Vanessa nu e o carte ușor de citit și cu siguranță nici ușor de asimilat.

Vanessa este prezentată în carte în două ipostaze ale vieții ei: adolescenta de 15 ani care a fost admisă cu bursă la o prestigioasă șoală particulară și adulta chinuită de urmările acelei întâmplări nefaste.

Cartea are puternice influențe din partea “Lolitei” a lui Nabokov, pe care o și menționează de nenumărate ori. Vanessa este o tânără singuratică, ușor de păcălit, căutând atenție, afecțiune și aprobare din exterior. Astfel, îi este destul de ușor profesorului său, cu 30 de ani mai în vârstă decât ea, să o atragă într-o capcană urzită meticulos, care se va strânge în jurul fetei ca o pânză de păianjen, aparent fragilă și ușor de frânt din exterior. Doar că sufletul Vanessei devine înrobit pentru totdeauna, incapabil să se rupă și să evadeze din acea perioadă în care a fost victima unui abuz.

Ce e cel mai interesat este faptul că autoarea încearcă, din punctul meu de vedere, să tragă un semnal de alarmă și să ne arate că uneori abuzul poate fi îmbrăcat într-o mantie curată, strălucitoare de iubire, grijă și tandrețe prefăcută. Iar ceea ce e, de fapt, constrângere, poate părea voința proprie a victimei atunci când avem de a face cu un agresor experimentat care știe cum să manipuleze o minte fragedă, neformată.

Însoțind-o pe Vanessa pe tot parcursul vieții, cititorul realizează că aceasta nu a reușit niciodată să se elibereze, să devină ea însăși, să aibă propriile sale opinii și dorințe. Pur și simplu trăiește cu un filtru pe care, la o vârstă mult prea fragedă, profesorul său i l-a aplicat pe suflet. Îi e mai comod să transforme totul, în mintea sa, într-o mare iubire pe care nimeni nu o poate înțelege, într-o poveste tragică a cărei protagonistă este și să considere că suferința, umilința și stigmatizarea sunt un preț mult prea mic de plătit pentru ce i-a fost dat să trăiască.

“Vanessa mea cea întunecată ” a fost o carte dureroasă, dar revelatoare și o recomand mai ales sufletelor tinere, care ar trebui să învețe din astfel de experiențe puterea și necesitatea unui “Nu!”.

• Cartea a apărut la Editura Litera și are 480 de pagini.
• Eu i-am acordat 5 Steluțe pe Goodreads.