Te gândești vreodată cum ar fi dacă te-ai plimba pe străzile Bucureștiului anilor 1940, dacă ai calca pe străzile sale prăfuite, admirând clădirile cu aerul lor boem, femeile atent coafate și cu ținute croite după modă franțuzească, dacă ai fi prezent la petrecerile unde bârfele despre amor și război sunt la ordinea zilei și pe buzele tuturor? Eu mă gândeam uneori și am reușit să ajung. Cum? Citind romanul Oanei David.

Scris într-un stil expresiv, aproape cinematografic, romanul te transpune cu totul în lumea pe care o ilustrează, iar cu ajutorul descrierilor ample și ilustrative, reușește să te facă să intri pur și simplu în pielea personajelor.

Lucreția este un personaj complex, atent construit. Inițial este o fetiță frivolă, care caută un avantaj financiar și social pentru a își asigura un trai confortabil, astfel ajungând să se căsătorească fără iubire, cu un om mult mai în vârstă decât ea, dar cu o poziție socială invidiată și, evident, bogat.

Înaintând în lectură asistăm la maturizarea ei, la transformarea interioară a acesteia, care ajunge să realizeze care sunt adevăratele valori ale vieții și să își regândească prioritățile. Iar povestea de dragoste care îi deschide sufletul și îl face să înflorească dă o savoare aparte întregului roman.

Deși frumoasă și complexă, autentică și răvășitoare, am simțit cumva povestea de dragoste dintre Lulli și atrăgătorul ofițer german drept un paravan pentru a ne face să plonjăm în perioada războiului, într-o Românie pe care cu siguranță nu o cunoaștem.

Atât de bine e descrisă culoarea locală a acelor vremuri încât nu ai cum să nu sesizezi munca asiduă din spatele rândurilor așternute, nu ai cum să nu apreciezi documentarea realizată de autoare. Pe tot parcursul cărții cititorul simte că stă pe un butoi cu pulbere gata să explodeze. Imaginile din timpul și de după război sunt foarte sugestive și te fac să simți acut angoasa acelei perioade, dar și durerea și tulburarea peronajelor.

Războiul este un subiect pe baza căruia s-au scris nenumărate cărți de ficțiune. Dar cărți despre război, care să aibă acțiunea plasată în România și scrise atât de bine nu am mai citit de la Camil Petrescu încoace. De fapt, am observat o ușoară asemănare între stilul de scriere al Oanei David și al marelui Camil Petrescu.

Ce m-a mai impresionat la această carte a fost tipologia bine definită a personajelor. Acestea au fost atât de bine construite, mai ceva ca în romanele clasice, pe care le apreciez.

Nu vreau să dau multe detalii din acțiune, pentru că este una care merită descoperită pas cu pas. Iar Oana David este o autoare care promite!

• Cartea a apărut la Editura Hyperliteratura și are 592 de pagini.
• Eu i-am acordat 5 steluțe pe Goodreads.