Amelie Nothomb este o autoare care scrie cărți ușurele, facile. Cel puțin din punctul meu de vedere. De data aceasta avem de-a face cu o carte alcătuită parcă numai din dialog, alertă și misterioasă. Dar nu suficient de captivantă.
Saturnine este o tânără profesoară care locuiește de suficient de mult timp pe canapeaua prietenei sale încât să își dorească să își caute un loc al ei. Așa ajunge într-un apartament luxos, pe care în mod normal nu și l-ar fi putut permite, fiind colocatara unui bărbat cu un comportament misterios și destul de ciudat.
E evident, de la bun început, că ceva e în neregulă cu acest spaniol infatuat, pe nume don Elemirio. Nu a mai ieșit din casă de douăzeci de ani, își croiește singur propriile haine și nu mănâncă niciodată mâncare gătită de altcineva în afară de el însuși. Dar, cea mai mare problemă o constituie cele opt colocatare de dinaintea lui Saturnine, care au dispărut în mod misterios și care l-au învăluit pe acesta într-un nor de mister, aducându-i mai multe admiratoare.
Unde au dispărut toate aceste femei, sunt sau nu încă vii, ce greșală au înfăptuit și mai ales în fața cui? Va păți și noua colocatară același lucru? Saturnine e hotărâtă să afle răspunsul, dar nu îi este deloc ușor, deoarece don Elemirio exercită asupra ei o atracție căreia nu îi poate rezista. Până la urmă misterul este elucidat, dar nu pare deloc veridic, multe detalii scârțâie și te fac să te întrebi cum ar fi putut să se întâmple așa ceva în vremurile noastre, fără ca nimeni să sesizeze.
Dialogurile ar putea părea, la prima vedere, spumoase și spirituale. Dar sunt, din punctul meu de vedere, superficiale, iar filosofia de viață din spatele lor e slab gândită și confuză.
Autoarea încearcă să realizeze portretul unui infractor, cu dezechilibre emoționale și psihice, atrăgător și bogat, un magnet pentru femeile slabe și interesate. Doar că, din punctul meu de vedere, nu prea reușește.
- Cartea a apărut la Editura Trei și are 142 de pagini.
- Eu i-am acordat 3 steluțe pe Goodreads, dar parcă ar fi meritat două.