În întuneric suntem goi. Suntem cel mai aproape de adevăratul nostru sine. Noaptea, teama se repede asupra noastră cu toate forțele, când nu avem cum să o înfruntăm, urmă Ead. Va face tot ce poate să se scurga în noi. Uneori poate reuși, dar să nu credeți niciodată că dumneavoastră sunteți noaptea.

“Abația portocalului” a fost, pentru mine, o carte ca o gură de aer proaspăt. Cu o acțiune plasată în timpuri imemoriale, cu personaje bine construite și cu atâtea teme și motive profunde, nu avea cum să nu devină una dintre cărtile mele preferate ale genului fantasy.

E ca un basm pentru oameni mari. Lupta se dă, așa cum era de așteptat între bine și rău și nu e vreo surpriza cine va ieși învingător. Doar că nu asta contează. Ci drumul parcurs de toți eroii cărții pentru a ajunge la final, la desăvârșire, la maturizare.

Ne sunt prezentate două colțuri opuse ale unei lumi cu totul diferite de a noastra, Apusul și Răsăritul. Două puteri care se luptă pentru supremație, cea a apei și cea a focului și mulți viteji dispuși să își piardă viața pentru a restabili pacea și ordinea în lumea lor.

La Curtea reginei Saban a IX-a a Inysului, cât și în întregul ei regat, aceasta este considerata urmașa

Sfântului cavaler care a reușit să trimită în adâncuri, cu aproape 1000 de ani în urmă, cel mai mare și mai puternic dragon de foc, Nenumitul, a cărui prezență încă mai amenință temelia lumii. Se crede că atâta timp cât fiecare regină ce va urca pe acest tron va zămisli un prunc, sângele acestui neam va proteja lumea și va încătușa fiara în adâncurile pământului unde a fost alungat.

Doar că aceasta credință nu îi este împărtășită și de cei din afara regatului, în jurul marii lupte care a avut loc în trecut existând nenumărate alte urzeli. Rămâne ca fiecare cititor să descopere care e povestea reală.

Religia, credința fundamentală a statelor, este cea care le dezbină și le îndepărtează timp de 1000 de ani. Doar că de data asta, fără să mai țină cont de tot ceea ce îi desparte, toate neamurile își dau mâna pentru a duce o luptă pe viata și pe moarte cu cel mai mare dușman comun.

Dragonii sunt împărțiți și ei în doua tabere. Unii sunt Wyrmii, scuipătorii de foc, care fac parte din armata Nenumitului. Ceilalți sunt slăviți și considerați zei, își iau puterea din apă și colaborează cu oamenii pentru a menține lumea în echilibru.

Romaul are puternice valențe feministe. Regine, cavaleri, luptătoare și călărețe de dragoni, femeile fac parte din toate branșele unde nu te așteptai să le găsești. Și se descurcă de minune. Să nu mai spun că par sa nu aibă nevoie deloc de bărbați, nici măcar în ceea ce privește dragostea trupească, dar asta e altă mâncare de peste.

Se remarcă de-a lungul paginilor câteva personaje puternice, care au roluri importante în desfășurarea acțiunii. Prima care mi-a atras atenția este Ead, o soră a Abatiei Portocalului, o femeie puternică, hotărâtă. Un mag. Ea se folosește de puterea pe care i-o oferă fructul portocalului magic din mijlocul Abatiei pentru a o păzi pe Regina Sabran și pentru a readuce liniștea și ordinea în lumea zbuciumată.

Sabran este un alt personaj care își lasă amprenta asupra cititorului. Deși lumea ei este zguduită din temelii, ea își adună puterea de undeva din străfundurile ființei sale și conduce mai departe, spre glorie, un regat care are nevoie de ea și de hotărârea ei.

Tane este o călăreață de dragoni care pare a fi perechea în hotărâre și determinare, dar și în curaj și decizii uneori nebunești a lui Ead. Amândouă leagă o camaraderie de arme și colaborează pentru a folosi magia în scopul ei nobil, urmând o cale deloc ușoară.

Una peste alta, deși știu ca ar mai fi multe de spus, cartea mi-a plăcut mult. A avut, din punctul meu de vedere, și unele minusuri, dar pot fi trecute ușor cu vederea, având în vedere amploarea acțiunii și ritmul alert al scrierii, care nu fac sa pară o corvoadă lungimea destul de mare a cărții.

• Cartea a apărut la Leda Edge și are 733 de pagini.
• Eu i-am acordat 4 steluțe pe Goodreads.