“Secera” este o distopie cumva diferită. Lumea imaginată de autor nu este nicidecum una post-apocaliptică, în care tineri eroi încearcă să reclădească lumea, adăugându-i trăsături și principii noi. De această dată, pământul este aproape de perfecțiune, bolile, virușii, durerea, sărăcia, chiar și moartea, toate au fost înlăturate și cu toții trăiesc vieți perfecte și fără de griji. Dar omenirea nu se poate înmulți la nesfârșit. E nevoie ca un echilibru să fie păstrat, pentru o bună orânduire a resurselor planetare. Cum moartea naturală este acum un mister al trecutului, intră în scenă secerile, persoane special antrenate care să aleagă pe cine și din ce motive să trimită în uitare. Să îl omoare, mai exact, deși acest act poartă în carte numele de spicuire.

Secerile trebuie să fie onorabile, să ofere compasiune și înțelegere și să se ghideze după anumite criterii pe care ei singuri le aleg, dar să nu creeze dezechilibre și să nu fie părtinitori în alegerea celor care urmează să fie spicuiți. Vă imaginați cum ar fi să moară doar cei de o anumită rasă, sau doar cei urâți? Secerile nu au voie să aibă preferințe. Lumea ar deveni altceva dacă ar fi așa.

De asemenea, secerile se bucură de anumite privilegii. În primul rând, nu se supun legii supreme, care nu mai aparține unui guvern sau unui conducător, ci este deținută în totalitate de o platformă virtuală, o inteligență artificială numită Tunetul. Pe de altă parte, nimeni nu vrea să cadă din grațiile unei seceri, ca să nu fie următorul pe lista acesteia de spicuiri. Așa că secerilor nu le este refuzat nimic, de la simpla cină într-un restaurant, până la conace de lux și servitori personali. Cu toate acestea, majoritatea secerilor aleg austeritatea, lipsa obiectelor materiale și preferă să se dedice aproape cu religiozitate misiunii lor.

Avem două tabere așezate în antiteză: vechea gardă de seceri, cei care preferă să acționeze cu onoare, să ofere victimelor compasiune și care le respectă pe acestea până în ultimul moment al vieții lor, și noua gardă, cei care consideră că trebuie să existe plăcere în a lua viața cuiva, că în fiecare seceră ar trebui să existe un foc viu, alimentat continuu, care să o determine să vrea să ucidă.

Pe fundalul acestor conflicte care par să zguduie din temelii Marele Dom, reprezentat de secerile din întreaga lume, una dintre Onorabilele Seceri din vechea gardă decide să facă un lucru inedit. Își ia doi ucenici, lucru fără precedent în toată istoria Domului. Secerile aveau, întotdeauna, câte un ucenic pe care îl antrenau pentru un examen final. Faraday decide să îi pună pe cei doi adolescenți, Citra și Rowan, să se lupte pentru titlul final de Onorabilă Seceră. Se vor antrena timp de un an împreună cu el, vor decoperi tainele morții, prin diferite feluri, iar la final numai unul va putea primi inelul secerilor. Celălalt va merge înapoi acasă și își va continua viața de unde a lăsat-o.

Numai că nimic nu merge conform planului și cei doi sunt prinși fără voia lor într-o conspirație încâlcită din care încearcă să scape cu eleganță și păstrându-și sufletele curate. Încearcă…

Lumea e în pragul unei schimbări și cititorul citește rând după rând fiecare detaliu, fiecare pasaj, care la început cel puțin te prind într-o vrajă a lumii perfecte. De pe la jumătatea cărții, poate chiar mai devreme, eu am început să mă plictisesc, să încep să anticipez anumite scene și să dau uneori ochii peste cap. Și mi-ar fi plăcut ca această carte, cu teme atât de profunde și cu o premisă atât de neobișnuită și originală, să nu fie una pentru adolescenți.

• Cartea a apărut la Editura YoungArt și are 448 de pagini.
• Ei i-am acordat 4 Steluțe pe Goodreads.